Interviu cu Nadejda Polihovici – mamă, psiholog și aromaterapeut: Lecții de viață din lumea autismului

Reporter: Cum a fost parcursul dumneavoastră ca mamă a unui copil cu autism, mai ales pe măsură ce a crescut și a devenit adolescent? Ce provocări și lecții v-au marcat cel mai mult?

Intervievată: E o poveste lungă, de 17 ani, dar dacă mă gândesc bine, fiecare zi a fost o lecție. Întâi de toate, am pășit într-o lume complet nouă – lumea persoanelor cu nevoi speciale. Nu avusesem niciun contact înainte, iar descoperirea ei a fost surprinzător de frumoasă. Mi-a deschis ochii către o realitate mai profundă, mai autentică. M-a schimbat complet.

• 

• 

• 

Acceptarea a venit repede la mine. Nu sunt genul care să stea și să se întrebe „De ce eu?”. Am luat-o ca pe o provocare. Prima întrebare a fost: „Ok, ce facem acum?”. Poate și pentru că sunt o fire practică. Soțul meu a rămas alături de noi, ceea ce a contat enorm. Niciodata problemele copilului nu au afectat relatia mea cu sotul. Știu că mulți bărbați pleacă, dar el a fost acolo, mereu.

Pe măsură ce Maxim a crescut, lucrurile au devenit mai ușoare. Am avut noroc, pentru că a fost maleabil în terapie și am găsit oameni extraordinari care l-au ajutat să își dezvolte potențialul. Îmi amintesc că acum 15 ani aveam o dorință simplă: să devină cât mai independent. Poate a fost un vis egoist – eu țin mult la libertatea mea, iar independența lui înseamnă și libertatea mea.

Reporter: Ați menționat libertatea ca valoare fundamentală. Cum v-a afectat pierderea ei?

Intervievată: La început, am simțit că libertatea mea s-a dus pentru totdeauna. Odată cu nașterea lui Maxim și apoi cu diagnosticul, am înțeles că viața mea va fi legată de mâini și de picioare pentru mulți ani. Dar am descoperit ceva incredibil: libertatea mea nu depinde de circumstanțe, ci de mine.

Am învățat că pot alege să fiu liberă în interior. Desigur, asta vine cu un preț, dar este un preț pe care sunt dispusă să-l plătesc.

Reporter: Cum v-a influențat această experiență decizia de a deveni psiholog și aromaterapeut?

Intervievată: Să știți că nu a fost o decizie conștientă. Viața m-a dus acolo. Mult timp m-am concentrat să câștig bani pentru terapiile lui Maxim. Dar pe măsură ce el a crescut, m-am întrebat ce vreau eu pentru mine. Aromaterapia a apărut întâmplător, dintr-o alergie, iar psihologia… psihologia era deja parte din mine.

Am făcut terapie de grup, am participat la programe precum „Școala vieții conștiente” – îi mulțumesc mult mentorei mele, Elena Fratea. La un moment dat, cineva mi-a zis: „De ce nu devii psiholog pentru părinții copiilor cu autism?”. M-a pus pe gânduri, dar mi-a plăcut ideea. Am lăsat-o să dospească și, peste un an, am devenit psiholog la SOS Autism.

Reporter: Cum reușiți să echilibrați rolurile de mamă, profesionist și susținător activ în viața fiului dumneavoastră?

Intervievată: Nu știu dacă reușesc mereu, dar încerc să fiu sinceră cu mine. Am învățat să deleg. Terapiile lui Maxim nu le mai fac eu, ci un specialist extraordinar. Eu rămân mama care îl susține, dar și care își trăiește viața. Îmi place să spun că sunt o „mamă suficient de bună”.

Totuși, îmi place să-l provoc, să-l implic. Pasiunile lui sunt limitate, așa că găsesc mici căi de a ne conecta. De exemplu, într-o perioadă grea, am început să cos ceva simplu. Nu cususem niciodată, dar am vrut să fac ceva ca să nu înnebunesc. Maxim m-a văzut și, inspirat, s-a apucat să modeleze din plastilină. Azi, asta e ocupația lui principală, din care câștigă bani.

Reporter: Cum vedeți viitorul fiului dumneavoastră?

Intervievată: Îl văd independent, dar nu complet singur. Visul meu este să aibă propriul atelier, unde să creeze și să vândă ceea ce produce. Momentan, învață să modeleze figurine din zahăr la o școală profesională. Asta îi dă timp să se maturizeze și să se pregătească pentru viață.

Maxim are dorințe mari – vrea o mașină Mustang, de exemplu. Și sincer, nu mă îndoiesc că o să reușească. Mă bucur că are visuri, că se vede în viitorul lui. Eu voi fi acolo să-l sprijin, dar vreau să își construiască propriul drum.

Reporter: Ce schimbări ați dori să vedeți în societate pentru a sprijini mai bine familiile copiilor cu autism?

Intervievată: Nu am așteptări de la societate. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să începem de la noi. Cred că părinții trebuie să fie ambasadorii copiilor lor. Dacă fiecare dintre noi ar vorbi deschis despre autism și ar lupta pentru incluziune, am schimba mentalități mai repede decât ne imaginăm.

Mi-aș dori, însă, centre de zi pentru adolescenți și adulți cu autism, locuri unde să-și petreacă timpul util și organizat. E nevoie de mai multe organizații care să găsească activități pentru acești copii și tineri, în funcție de talentele lor.

Dar schimbarea începe cu noi, părinții. Dacă renunțăm la așteptări și ne suflecăm mânecile, putem crea o lume mai bună pentru copiii noștri. Eu cred asta din toată inima.