Nu știu în ce lume trăiesc ceilalți, dar noi, părinții copiilor cu autism, trăim într-o lume a eșecurilor. Eșec în diagnoză, eșec în găsirea unor servicii specializate, eșec în incluziunea în sistemul de învățământ, eșec în relaționare cu ceilalți, eșec în participarea la viața mondenă.
Materialul acesta este scris nu pentru a ne plânge, ci pentru a puncta încă odată: autismul nu este o afecțiune ușoară, ea nu va trece cu timpul, sau integrarea în gradiniță s-au școală; autismul nu este un moft, sau o modă; este o tulburare care implică un șir lung de probleme, dar care, prin multă muncă, colaborare între specialiștii echipei terapeutice, nopți nedormite, dragoste și perseverență, poate fi depășită sau îmbunătățită.
Acest material este despre inteligența emoțională, deoarece în ultimul timp mă confrunt atât personal, cât și în calitate de reprezentant al organizației AO SOS Autism, cu eșecuri. Ajunși în sistem, copiii cu autism și părinții acestora eșuează.
Unul din motive ar fi atenția puțină care se acordă atât în terapie, cât și acasă dezvoltării inteligenței emoționale la copiii cu autism.0518
Inteligenţa emoţională reprezintă abilitatea de a percepe, înţelege şi exprima emoţiile într-un mod adecvat şi de a le gestiona astfel încât să faciliteze atingerea scopurilor propuse. Cercetările din ultimii ani au arătat că succesul în viaţă depinde în primul rând de abilităţile sociale şi de cele emoţionale pe care o persoană le are, şi mai puţin de IQ-ul său. Aşa se explică cum şefi de promoţie la terminarea facultăţii au slujbe prost plătite, nu au prieteni şi duc o viaţă singuratică. Iar cei care în facultate nu prea ajungeau pe la lecții, sunt cei care se integrează uşor în orice grup şi fac faţă situaţiilor tensionate fără multe eforturi.
Caracteristica definitorie a tulburărilor din spectrul autismului (TSA) este tocmai lipsa capacității de a stabili și menține relații interpersonale. Aceasta include dificultăți în comunicarea cu ceilalți, procesarea și integrarea informațiilor din mediu, stabilirea și menținerea relațiilor sociale reciproce, punerea în locul unei alte persoane (empatia) și deducerea intereselor celorlalți.
Copiii cu atism pot dezvolta probleme serioase, atât în copilărie, cât şi în adolescenţă şi în viaţa adultă. Aceşti copii pot fi marginalizaţi şi respinşi de colegii lor, ceea ce duce la izolare şi crearea unei imagini negative despre propria persoană. Exprimarea inadecvată a emoţiilor negative (furie, frică, tristeţe) prin agresivitate fizică sau verbală determină apariţia unui comportament de izolare a copilului.
Copiii care știu să-și exprime emoţiile atât pozitive cât și negative au mai mulţi prieteni şi sunt mai îndrăgiţi de ceilalţi şi mai veseli. A şti să îţi faci prieteni şi să interacţionezi cu ei în mod adecvat influenţează sănătatea emoţională a copilului. Lipsa abilităţilor sociale îi face pe unii copii să fie ţinta ironiilor din partea altor colegi deoarece copiii mai agresivi observă că aceştia nu au modalităţi de a se apăra.
Școlarizarea este o perioadă grea pentru copiii cu autism. Ea vine cu reguli noi, colegi noi, medii noi, sarcini mai complicate. Și cu toții, atât părinții, cât si sistemul se concentrează pe abilitățile academice, ignorând stările emoționale a copilului. Nu vreau să discutăm din ce cauză se întâmplă așa. Vreau să vă atrag atenția că acesta este un fenomen pe care îl observ de câțiva ani.
Copilul cu autism nu va veni să vă spună ”sunt singur și trist pentru că nu am prieteni”. El este lipsit de asemenea instrumente. El o va spune în felul său: ”urăsc școala”, dacă este verbal, dacă este mai puțin verbal va căuta comportamente cât mai disruptiv posibile ca să vă semnalizeze acest fapt (crize, isterii, autovătămare sau agresivitate față de cei din jur).
Pentru a nu ajunge la comportamente disruptive:
Aplecați-vă la nivelul copilului și ascultați-l.
Mergeți la școală și observați.
Găsiți un specialist în analiza comportamentală care să vă ghideze.
Citiți, analizați, aplicați diferite metode și iar analizați.
Luați în serios toate comportamentele copilului.
Colaborați cu cadrul didactic, discutați cu el cel puțin.
Susțineți copilul, vorbiți cu el, chiar dacă nu vă răspunde.
Țineți permanent în minte: un mic efort acum vă va ușura viața mai târziu. Și nu numai dvs. Copilul dvs va fi cu încă un pas, mai aproape de o viață decentă.
Interveniți aici și acum pentru că stresul crește, pe măsură ce mediul social devine mai complex și provocator. Aceste dificultăți pot persista până la vârsta adultă și pot duce la simptome emoționale comorbide. Într-adevăr, conform statisticilor, stresul ridicat, anxietatea și depresia sunt prezente în mod regulat la persoanele cu TSA.
Adunați-vă moral și stabiliți niște priorități. Academicul sau sănătatea emoțională? Dacă le puteți face pe ambele sunteți cel mai fericit părinte/specialist. Dar dacă nu, atunci trebuie să alegeți. Da, copilul dvs nu va rezolva în minte ecuații complexe poate, în schimb va fi fericit.
Leave a Reply