Uncategorized

De ce este atât de complicată școala pentru un copil cu autism ?

”Dacă e să descriu printr-un cuvânt experiența cu scoala, acesta ar fi: catastrofă, cel putin pentru mine ca părinte și profesor.

Fiul meu este clasa a 4, forma de incluziune – parțială. În acești 3 ani, dacă am fost un an întreg în total la școală.

Copilul meu are nevoie de mult sprijin la scoala. Sincer – mie mi-i jale și de el și de doamnele profesoare… E un chin…”, ne povestește mămica unui copil în clasa 4. Istoriile legate de școală, ale majorității covârșitoare a părinților de copii cu autism sunt, cu mici excepții, la fel.

Școala este rareori un mediu bun pentru copiii cu autism. Și acest fapt poate constitui o problemă serioasă atât în ​​anii școlari, cât și după aceea.

În primul rând, copiii cu autism depun un efort imens și petrec o cantitate imensă de timp învățând cum să facă față unui mediu care deseori nu este sincronizat cu abilitățile și provocările lor.

Pentru mulți copii cu autism, școala este mult mai dură decât orice mediu de lucru din motive pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu le-au înțeles niciodată.

Disfuncția senzorială

Copiii cu autism se confruntă, prin definiție, cu provocări senzoriale.  Viața școlară de zi cu zi – cu sunete, lumini fluorescente, copii care strigă, ecouri în sala de gimnastică – pot fi copleșitoare, declanșând anxietate extremă și comportamente autostimulatoare.

”Copilul meu nu prea suportă gălăgia din clasă așa că stă doar o lecție pe zi în clasă. Greu face fata aglomerației și zgomotului din școală. Nu ne putem permite financiar un însoțitor, mă duc eu sau soțul cu el, dar trebuie să și lucrăm.

Cred că într-o zi copiii s-au speriat de el, când acesta s-a urcat pe bănci pentru a prinde o muscă fiindcă el nu le suportă”, ne spune aceeași mămică cu copil în clasa 4.

Citirea și înțelegerea verbală

Testarea standardizată necesită o înțelegere a limbajul vorbit și scris la o viteză și un nivel destul de înalt. Pe măsură ce copiii cresc, se așteaptă ca acuitatea și înțelegerea verbală să crească odată cu ei.

Copiii cu autism sunt dezavantajați aproape în totalitate în această privință, deoarece exprimarea și înțelegerea verbală sunt provocări majore – în special când este vorba de limbajul figurativ sau expresiv.

”La limba română programul este destul de dificil. Texte mari și grele, cu limbaj arhaic, se discută la nivel de figuri de stil… Pentru băiatul meu și un text mic este dificil de înțeles”… ne povestește o mămică a unui copil cu autism în clasa 6.

”La matematică, istorie, geografie și biologie copie de pe tablă sau tabla interactivă și este ocupat și cointeresat. La matematică chiar înțelege și exercițiile i se dau ușor. Dar iată la educația tehnologică unde se discuta teoretic s-a pierdut și la un moment dat a început să se joace cu două pensule”… ne spune aceeași mămică.

Funcția executivă

Funcția executivă este capacitatea de a planifica și executa proiecte în mai mulți pași, ținând cont de parametrii proiectului, deadlineul și alți factori. Pentru școlari, aceasta înseamnă abilitatea de a gestiona temele, proiectele școlare, pregătirea examenelor și planificarea evenimentelor, pe lângă o mulțime de alte lucruri.

Funcția executivă lipsește la aproape toți cei cu autism, care sunt, în general, mai rigizi să schimbe activități sau subiecte.

”El primeste doar fișe de lucru și efectiv le urăste, la un moment chiar nu vroia să meargă la școală” afirmă mămica cu copil în clasa 4.

Abilități motorii fine și brute

Abilitățile motorii fine sunt esențiale pentru scriere, desen, tăiere, lipire și manipulare a obiectelor mici, cum ar fi radiera, compasul etc. Abilitățile motorii brute sunt folosite pentru sărituri, lovituri, aruncări, alergare și sărituri.

Afectarea ușoară până la moderată a acestor abilități este frecventă la majoritatea copiilor cu autism. Aceasta include planificarea motorie în care un copil anticipează o acțiune (cum ar fi lovirea unei mingi) și poziționează corpul pentru a facilita acea mișcare.

Abilități ca acestea sunt esențiale pentru îndeplinirea cerințelor școlare și sociale ale școlii primare și ale liceului. Orice limitări nu pot afecta doar realizările școlare ale copilului, ci și viața lor școlară de zi cu zi.

”Am fost nevoită să-i fac copilului meu certificat de eliberare de la educația fizică, deoarece nu reușește să îndeplinească sarcinile. Îmi spune că el nu înțelege ”fizica alergatului” și copiii râd de el…” ne spune o mămică cu copil în clasa 5-a.

Comunicare socială

Persoanele cu autism au dificultăți de comunicarea socială. Uneori dificultățile sunt evidente și severe. Chiar dacă nu sunt și copilul funcționează bine, navigarea prin regulile interacțiunilor sociale poate fi totuși o provocare.

În școală, interacțiunile sociale sunt peste tot și sunt în continuu flux. Mai mult, ceea ce este potrivit în clasă poate fi inadecvat pe coridoare, sală de sport sau loc de joacă. Indiciile sociale care spun unui copil când trebuie să schimbe comportamentele sociale sunt deseori dificil de înțeles și observat pentru un copil cu autism.

Din cauza deficiențelor în abilitățile de comunicare verbală, poate fi dificil pentru copiii cu autism să reacționeze la tachinările jucăușe sau să diferențieze sarcasmul de o răutate de fapt.

De cele mai multe ori copilul cu autism rămâne izolat social dacă nu ține pasul sau este văzut ca introvertit dacă nu participă social.

”În clasă sunt 30 copii. Al meu își dorește foarte mult să se joace cu copiii dar nu știe cum să o facă și cum să vorbească cu ei”, ne spune mămica cu copil în clasa 4.

Toleranța comportamentelor autiste

Profesorii sunt oameni și, ca toți oamenii, au niveluri diferite de toleranță și empatie față de comportamente care sunt considerate „anormale”.

De exemplu, unii profesori consideră că este supărător atunci când un copil cu autism vorbește prea mult despre un interes special, întrerupe lecția pentru a comunica ceva irelevant la moment, sau se mișcă în moduri neașteptate.

”Copilul meu nu înțelege rolul apelativului Doamna/domnul și pronumelui de politețe Dumneavoastră și deseori se adreseaza profesorului cu tu sau pe nume. Pe mulți profesori acest fapt îi șochează și se aud observații, corectări cu intonații dure. Dar copilul meu este cel mai respectuos copil din lume. El poate nu spune Dumneavoastră, dar vă iubește sincer…” afirmă mămica unui copil de clasa 5-a.

Profesorul se poate aștepta, de asemenea, ca toată lumea din clasă să progreseze într-un ritm similar și să cenzureze un copil cu autism care nu îndeplinește aceste așteptări.

În astfel de cazuri, un copil poate fi lăsat în mod conștient în urmă.  Deși ar fi trebuit să fie conectat cu însoțitori și programe de terapie care să poată răspunde nevoilor lui individuale, permițându-i în același timp să se încadreze într-o clasă de masă.

”Ceea ce nu îmi pare corect este că beneficiem de cadrul didactic de sprijin doar de două ori pe săptămână. Asta când ar trebui să fie însoțit copilul permanent. Programele de învățământ nu sunt adaptate, individualizate, și rămân a fi foarte grêle pentru copiii noștri. La fizică eu de exemplu nici nu îl duc, vreau mai întâi să văd dacă se merită să-l duc sau va fi pentru el o pierdere de timp”… ne spune o mămică de copil în clasa 6-a.

”Cadrul de sprijin efectiv se teme de el, căci nu stie probabil ce să facă cu el deși eu permanent le spuneam, le explicam. Într-o zi eu eram la ore și când m-am dus la ei plângea și copilul și profesoara de sprijin căci băiatul avusese o criza din cauza schimbării a ceva din orarul lui și nu știam pe cine să liniștesc mai întâi”, povestește mămica cu copil în clasa 4.

La întrebarea care sunt avantajele frecventării unei școli de masă, toți părinții au răspuns într-o voce: copiilor le place să fie acolo, printre copiii tipici, chiar dacă se confruntă uneori acolo cu situații nedorite.

Copii cu autism au multe avantaje, care printr-o abordare corectă, ar putea fi utilizate pentru o mai bună incluziune a lor în colectivitatea școlară.

”Copilul meu se descurcă bine la educația fizică,îi place să repete exercițiile fizice și să alerge împreună cu copiii, este fericit.   Citește foarte bine în limba engleză, cu accent, și pentru asta colegii îl admiră. Mai dificil îi este să răspundă la întrebări și să scrie. În pauză îi place să alerge cu copiii în curte, iar copiii se simt importanți când profesoara îi roagă să se joace cu el și să-l ajute. El imită cateodată copiii când aceștia ridică mâna și ridică mâna și el”, zâmbește mămica cu copil în clasa 4.

”Deși au trecut ani, incluziunea în țara noastră este încă în fază incipientă. Și așa va rămâne până nu se va ține cont de următoarele: Numărul mare de copii tipici în clase (30-40); numărul mare de copii cu CES (cerințe educaționale speciale) în clase (4-6); caracterul academic al conținuturilor curriculare; Suprasolicitarea cadrelor didactice( rapoarte, note informative și ne rămâne puțin timp pentru a planifica activități individuale și de grup, deoarece trebuie formulate sarcini relevante și semnificative; Mulți părinți ai copiilor cu autism nu accepta situația copilului, au așteptări exagerate; Lipsa cadrelor calificate in CREI( psihopedagog, logoped, psiholog); Sarcina mare a cadrului didactic de sprijin (1 la 10 copiii cu grad mediu de dizabilitate/ 1 la 5 copiii cu grad sever de dizabilitate; Cadrele didactice au nevoie de formare in domeniul abordării corecte a copiilor cu autism, tare multe trebuie sa mai învățam; Și cel mai important moment – avem pedagogi foarte reticienți, care nu cunosc nimic despre cultura diversității și au mentalitatea depașită, plină de prejudecăți și stereotipuri. Școala nu aplica Indexul incluziunii, nu au politici educaționale incluzive școlile, deoarece accentul se pune pe procentul reușitei. Pe o competivitate nesănătoasă”, afirmă dna Angela Bossa, cadru didactic întâi, formator in Programul Pas cu Pas și formator in incluziune.

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ”Ajutor pentru copiii cu autism (TSA) și boli genetice rare din Moldova” finanțat de Agenția Cehă de Dezvoltare și Cooperare și implementat de Adra Republica Cehă și ADRA Moldova în parteneriat cu AO SOS Autism.

Autor: Olga Guzun, director Centrul Social SOS Autism

About the author

Related Posts

Leave a Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.